Când anii apasă pe om, greu | TurboHit Zone

[Strofa 1]În zori se ridică greu din pat, Cu spatele de-atâția ani plecat. Își caută rețeta printre foi Și pleacă spre cabinet prin vânt și ploi. Se-oprește des, deși e drumul scurt, Că pașii nu-l mai țin ca în trecut. La farmacie cere tot ce i s-a scris, Dar lasă jumătate și se-ntoarce trist. [Refren]Când anii apasă pe om, greu, Un om rămâne om mereu. Sub părul alb și pasul rar Sunt amintiri ce nu dispar. Mai are nevoie de un semn, De cineva să-i fie lângă el. Și când îi spune lumii că e bine, Păstrează ce îl doare pentru sine. [Strofa 2]Pe masă pune pensia și-un plic, Plătește ce-i urgent. Rămâne-un pic. Mai taie din mâncare pentru pastile Și numără cât are pentru zile. Când vine iarna, casa-i tot mai rece, Cu haina pe el așteaptă să mai treacă. Și dacă îl întreabă cineva, Răspunde: „Mă descurc. Nu-i grija ta.” [Refren]Când anii apasă pe om, greu, Un om rămâne om mereu. Sub părul alb și pasul rar Sunt amintiri ce nu dispar. Mai are nevoie de un semn, De cineva să-i fie lângă el. Și când îi spune lumii că e bine, Păstrează ce îl doare pentru sine. [Strofa 3]Copiii au familii, griji și-un rost, Iar vizitele sunt mai rare decât au fost. El le găsește scuze zi de zi, Deși ar vrea măcar să-i poată auzi. De sărbători așază tot la masă Și lasă lumina aprinsă în casă. Când seara trece și nu vine nimeni, Strânge farfuriile și stinge lumina. [Bridge]Nu cere să-i aducă ani înapoi, Nici să îi poarte grijile cei noi. Ar vrea o vorbă spusă din când în când Și-un loc în viața lor, nu doar în gând. [Refren final]Când anii apasă pe om, greu, Un om rămâne om mereu. Sub părul alb și pasul rar Sunt amintiri ce nu dispar. Mai are nevoie de un semn, De cineva să-i fie lângă el. Și când îi spune lumii că e bine, Păstrează ce îl doare pentru sine.