Un loc în care n-am fost, mă cheamă | TurboHit Zone

Un loc în care n-am fost, mă cheamă | Muzică Astrală | TurboHit Zone

„Un loc în care n-am fost, mă cheamă” este o melodie de Muzică Astrală în limba română, despre dorul pentru un loc necunoscut, dar care pare familiar.

Distribuie melodia

Despre această melodie

„Un loc în care n-am fost, mă cheamă” este o melodie de Muzică Astrală în limba română, despre dorul pentru un loc necunoscut, dar care pare familiar.

Visul și amintirea se întâlnesc într-o atmosferă misterioasă, cu influențe Trance și Chillout. O piesă pentru momentele în care vrei să asculți muzică și să lași imaginația să construiască povestea.

Ascultă melodia și spune-ne ce loc ți-ai imaginat.

TurboHit Zone
Simte energia. Ritmul care te prinde

muzică astrală în limba română, melodie despre vise și amintiri, muzică electronică atmosferică, melodie despre dorul de un loc necunoscut

Versuri Un loc în care n-am fost, mă cheamă

[Verse]Privesc cerul nopții prin geamul deschis, iar stelele par să se-apropie-ncet. Sub liniștea lor, ceva mi-e cunoscut— un drum fără urme, un țărm nevăzut. [Pre-refren]Când somnul coboară, se schimbă hotarul, și timpul pulsează în ritm nevăzut. Mă poartă o lumină pe care n-o caut spre-un loc ce mă știe, deși nu l-am văzut. [Refren]Un loc în care n-am fost mă cheamă din depărtarea de dincolo de ani. O mare de argint respiră sub două luni, iar vocea-mi rostește numele, încet. Un loc în care n-am fost mă cheamă— și nu știu dacă-i vis sau amintire. [Verse]Mă trezesc, dar rămâne pe pleoape strălucirea acelui țărm îndepărtat. Port dorul unei case fără ferestre, al unui acasă pe care nu l-am aflat. [Pre-refren]Iar noaptea mă cheamă pe aceeași cărare, un puls de lumină mă ține în mers. Nu știu dacă merg către ce-a fost odată sau către-o dorință ce-n somn a prins glas. [Refren]Un loc în care n-am fost mă cheamă din depărtarea de dincolo de ani. O mare de argint respiră sub două luni, iar vocea-mi rostește numele, încet. Un loc în care n-am fost mă cheamă— și nu știu dacă-i vis sau amintire. [Bridge]Poate-am trăit cândva sub alte constelații, poate dorințele-mi au învățat să zboare. Poate marea doar îmi poartă neliniștea și glasul e al nopții, chemându-mă în zare. Nu-i cer să-mi spună de unde vine, nu-i cer un răspuns, niciun semn. Las două luni să vegheze deasupra și marea să-mi cânte în somn. [Refren]Un loc în care n-am fost mă cheamă din depărtarea de dincolo de ani. O mare de argint respiră sub două luni, iar vocea-mi rostește numele, încet. Un loc în care n-am fost mă cheamă— și las misterul să rămână cu mine.

Face parte din

S-ar putea să-ți placă și